Geografia Bucureștiului s-a schimbat după potop: lacuri în loc de bulevarde, propuneri de gondolieri

Transformarea geografică a Bucureștiului după potop: lacuri înlocuiesc bulevardele, propuneri pentru gondolieri

Un incident recent a schimbat harta Bucureștiului, lăsând în urmă lacuri acolo unde înainte erau bulevarde.

În seara anterioară, am avut ocazia să experimentez un București transformat, unde am strâns lacuri în loc de magneți de frigider. Totul s-a întâmplat pe drumul de întoarcere acasă, unde am filmat dovada acestei schimbări. Am fost, în aceeași seară, șofer, martor și cameraman amator, dar și căpitan de cursă lungă. Vă mărturisesc că nu trebuia să plec, dar am decis să o fac, iar de aici a început totul.

Primul mesaj RO-Alert a fost primit cu șapte minute înainte de furtuna care s-a abătut asupra orașului. La ora 19:13, sunetul alarmant m-a avertizat despre averse torențiale, vânt puternic și alte fenomene meteorologice periculoase, valabile între 19:20 și 20:30. De fapt, ploaia cu grindină începuse deja de câteva minute la fereastra mea. Cu toate acestea, am calculat că, până ajung pe autostradă spre Pitești, pericolul va trece.

Pericolul m-a ajuns la kilometrul 30, unde am fost prins până în județul Argeș, unde vremea era senină, iar oamenii își continuau activitățile fără să știe ce se întâmplă la 100 de kilometri distanță. Întorcându-mă acasă, știam deja că mă aștepta o expediție deosebită.

Bucureștiul m-a întâmpinat cu un cadou neașteptat: Lacul Iuliu Marin, situat la intrarea pe fostul Bulevard Iuliu Maniu, transformat peste noapte într-un loc maritim. Valurile ating 50-60 de centimetri. Apoi, am descoperit și alte lacuri, de la o intersecție la alta, ca niște porturi pe un canal navigabil. Nu am avut timp să le număr, fiind prea preocupată să conduc cu atenție pentru a evita să intru cu apa în motor.

Când am virat stânga pe Șoseaua Virtuții, am dat peste Fosa Lujerului, o adâncime care părea amenințătoare. Am trecut cu bine. La Marea Moartă de lângă Lacul Morii, am simțit emoția, nu din cauza vremii calde, ci din frica de a nu mă scufunda. Avantajul acestei ape: nu te scufunzi, dar nici nu poți pleca repede.

La Crângași, am întâlnit cea mai mare acumulare de apă a serii: Strâmtoarea Crângași, cu coloane de mașini la intrare și șoferi care se gândeau dacă să traverseze sau nu. Traversarea se făcea ca pe un ferryboat, dar fără a urca pe punte, ci direct cu roțile. M-am simțit victorioasă la Podul Grant, gândindu-mă că în sectorul 1 lucrurile s-ar putea îmbunătăți.

Însă, am continuat să găsesc lacuri. Pe Titulescu, am întâlnit câteva acumulări suprapuse, pe care le-am numit Titicaca pe Titulescu, fiind oficial cel mai înalt lac navigabil din sectorul 1. Apoi, la Muzeul Satului, am ajuns la Marea Roșie de pe Kiseleff, traversată cu îndrăzneală de câțiva inconștienți, iar la Miorița am dat peste o adevărată cascadă.

Pe DN1, am descoperit Riviera DN1, o destinație de weekend, și Balatonul de Băneasa, ideal pentru o escapadă. Am bifat și Arhipelagul Privighetorilor, care include cinci lacuri pe un singur drum, perfect pentru o vizită organizată.

La micul sens giratoriu de la ZOO, totul s-a oprit dintr-o dată: un copac smuls bloca banda spre Iancu Nicolae. Dincolo de acesta, am dat peste capodopera serii, Marea Ionică de Pipera, unde șoferii aveau de dezbătut dacă să treacă sau să aștepte dispariția apei.

Pe parcursul acestei „croaziere” de o oră, am primit alte două mesaje RO-Alert. M-am întrebat, totuși, la ce bun să primesc trei alerte până la ora unu noaptea, când ploaia era evidentă. Poate ar fi fost mai util să fim avertizați din timp, ca să ne pregătim în consecință.

În acest context, am câteva propuneri constructive pentru Bucureștiul acvatic. Dacă avem lacuri în loc de bulevarde, ar trebui să ne adaptăm: să folosim bărci sau, pentru cei cu un buget mai generos, submarine. Acvaplanarea ar putea deveni o materie obligatorie în școlile de șoferi. De asemenea, ar fi oportun să angajăm gondolieri pentru Iancu Nicolae și lăutari pe Crângași. La vignetă s-ar putea adăuga o „taxă de navigație”, iar pe Booking am putea găsi cazări „cu vedere la Riviera DN1”.

Harta orașului s-a rescris, iar eu invit pe toți să împărtășească numele lacurilor din cartierele lor. Se vorbește deja despre un Loch Ness în Tineretului, unde s-ar fi descoperit o Dacie plutitoare. Cele mai inspirate denumiri vor fi incluse în ediția următoare.