Trattoria Fresca din București, situată pe granița dintre Vatra Luminoasă și Iancului
Trattoria Fresca are pentru mine o semnificație aparte. Este primul restaurant pe care l-am văzut când am aterizat în București.
Tipa cu care eram atunci studia la UNATC și mereu treceam pe lângă restaurantul ăsta, care pe vremea aia cred că se numea Verdi. Vorbesc de acum 15-20 de ani. N-a mers cu actrița, dar n-am uitat niciodată restaurantul pe care mereu am zis c-o să-l vizitez, cândva. Am făcut-o săptămâna asta și am avut plăcerea să mă bucur de o seară liniștită într-un loc ideal pentru cei care vor să mănânce în cartier, în liniște, departe de rumoarea centrului.
Am ajuns la Trattoria Fresca într-o seară liniștită, ideală pentru a savura o masă în cartier, departe de agitația centrului. Restaurantul se află la granița dintre Vatra Luminoasă și Iancului și l-am vizitat în jurul orei 20:00, exact pentru cină și meciul Georgia – România.
Deși vechiuț, restaurantul este extrem de frumos și curat, cu o terasă luminoasă, un interior clasic de trattorie, băi curate și chelneri neintruzivi, amabili, care te fac să te simți…relaxat. Rând pe rând se ocupă mesele de afară. Vremea e plăcută, bate o briză fină. Este absolut perfect. Clienții sunt de-ai locului: majoritatea familii cu copii, cupluri, vreo 2-3 vârstnici. Își dau binețe cu chelnerii, vorbesc cu ei, se cunosc. Chiar e o atmosferă frumoasă. Mai presus de toate: nu urlă muzica. Te auzi om cu om.
Meniul arată ca o carte de povești, genul Făt Frumos din Lacrimă. Un meniu mare, din carton gros, frumos decorat și o mulțime de preparate. Foarte multe. Poate prea multe, spre deosebire de trattoriile din Italia care se respectă, unde găsești 10, hai cel mult 15 preparate. Prețurile sunt peste medie.
Am mâncat pentru tine la Trattoria Fresca vreo trei feluri de mâncare, pe care am încercat să le termin pe cât posibil, însă n-a fost cu putință. Pentru test, am mers pe treimea binecunoscută, probele de foc pentru orice bucătărie italienească: pește, carbonara și tiramisu. Ciorbă de pește, la 49 lei, conține carne de scoici, somon, tentacule de caracatiță și alte ingrediente. La prima vedere ai spune că e scumpă și poate că ai avea dreptate până la un anumit punct. Adevărul e că e plină de carne de scoici și somon, mai puțin de tentacule de caracatiță, pe care le poți număra pe degetele de la o mână.
Ciorba, în schimb, e gustoasă și puțin picantă, cât să scoată tot răul din tine. O iuțeală care doar te face să-ndemni și mai tare, de parcă te-ar fugări cineva. Porția cuprinde și 2 felii de pâine prăjită, așa că gândește-te bine dacă o comanzi sau nu, pentru că s-ar putea să nu mai ai loc de mare lucru. Poate doar de desert. Merită undeva la 40 de lei, după mintea mea. Mi-a plăcut, nu neapărat cât să mai repet experiența, dar a fost gustoasă. 7/10 pentru ciorbă.
Spaghetti carbonara, la 59 lei, nu se apropie de rețeta tradițională. Gustul îmi amintește mai mult de restaurantele din Piatra Neamț de acum două decenii. Deși sunt comestibile, nu reflectă adevărata rețetă de carbonara, pentru care aș fi așteptat mai mult timp, având în vedere că ingredientele corecte sunt disponibile. Nota acordată este 2/10.
Tiramisu, costă 35 lei, dar este o variantă mai puțin reușită a originalului. Crema este densă și prea dulce, iar aromele de cafea și amaretto sunt aproape inexistente. I-am dat 2/10.
Observând mesele din jur, am remarcat că copiii comandau pizza, care părea promițătoare, iar salatele arătau bine. Trattoria Fresca excelează la capitolul servire și interacțiunea cu clienții, dar preparatele nu s-au ridicat la așteptările mele. În total, am cheltuit 143 lei.
Îmi voi oferi probabil o a doua șansă, deoarece atmosfera locului m-a impresionat. Să ne fie de bine. Am mâncat și astăzi pentru tine.
