Nicușor Dan revine la varianta Tomac, cercul se închide la Cotroceni

România se află într-o situație de provizorat politic de mai bine de două luni, ceea ce începe să aibă consecințe.

Pe plan intern, reformele sunt ținute în stand-by, iar în exterior piețele financiare, creditorii și agențiile de rating nu mai au răbdare cu experimentele politice de la București. La prima vedere, ai senzația că revezi un film prost și vechi, din anii ’90; recunoști tiparul, dai din mână a lehamitee și treci mai departe. Dar, uneori, tocmai reluarea este semnalul cel mai grav – pentru că dezvăluie un regizor incapabil să găsească un scenariu mai bun.

La aproape 50 de zile de la eșecul inițial, revine în discuție numele lui Eugen Tomac pentru funcția de premier. România parcă se învârte în cerc – sunt vehiculate aceleași nume, se fac aceleași calcule, cu fiecare zi scursă mai adăugând un pretendent la Palatul Victoria. Sorin Grindeanu și Siegfried Mureșan păreau favoriți, doar că puțini au înțeles cum stau lucrurile – cei doi au fost doar personaje într-o piesă cu final deja cunoscut.

Adevărata informație nu trebuie repetată obsesiv, ci strecurată printre rânduri. Și cine a ascultat cu atenție declarațiile din ultimele zile a remarcat că însuși liderul PSD s-a referit public, după consultările de luni, de la Cotroceni, la „scenariul Tomac”. Grindeanu nu a spus-o în treacăt, ca o glumă de culise, ci a plasat-o alături de celelalte variante aflate „pe masă”. Dacă președintele partidului care a dat jos Guvernul Bolojan, scoțând PSD dintr-o alianță toxică, vede în Eugen Tomac o variantă încă vie, atunci avem dreptul să credem că este mai mult decât o simplă speculație.

În cazul în care această propunere de prim-ministru se confirmă, ironia merită subliniată apăsat: Eugen Tomac a fost, încă din mai, prima variantă de premier a lui Nicușor Dan, imediat după căderea Guvernului Bolojan. Nu a rezistat nici măcar până la votul din Parlament – și-a depus mandatul invocând lipsa de susținere politică. De atunci, președintele a trecut pe la Adrian Veștea (respins direct în plen), a testat terenul cu Siegfried Mureșan și cu Sorin Grindeanu, iar acum, după 69 de zile de blocaj și zeci de ore de consultări, discuția pare să se întoarcă exact la punctul de plecare.

Vineri, 17 iulie, la Palatul Cotroceni, Nicușor Dan a convocat, din nou, partidele parlamentare pro-europene la consultări. Dacă se confirmă că îl va desemna iar pe Eugen Tomac, am putea spune că nu mai avem o negociere care avansează – vorbim despre un cerc care se închide peste propria coadă.

Să presupunem, deocamdată la condițional, că scenariul Tomac chiar prinde contur în zilele următoare. Ce ar spune asta despre starea reală a clasei politice românești? În primul rând, că niciuna dintre variantele „serioase” vehiculate până acum nu a reușit, în șapte săptămâni de negocieri, să adune o majoritate credibilă. În al doilea rând, că președintele, obligat să aleagă între nume toate la fel de fragile, ar prefera să reactiveze pe cineva deja compromis o dată decât să-și asume riscul politic al unei alte nominalizări.

Iar în al treilea rând – și poate cel mai revelator -, că întregul aparat de negociere de la Cotroceni vorbește public despre un proces serios de consultare democratică, dar se dovedește a fi doar o adunătură de amatori orgolioși care pun interesele personale deasupra problemelor României. În calea nominalizării lui Eugen Tomac ar fi rămas un singur obstacol, dar destul de important și greu de ignorat: UDMR. PSD a acceptat să-și dea votul, însă minoritarii maghiari, nu. Până acum, Kelemen Hunor a fost sceptic cu orice formulă venită „de-a gata” și chiar a spus că are el propria soluție etapizată, un „guvern de armistițiu”.

Rămâne de văzut dacă președintele Nicușor Dan va reuși să-l aducă pe liderul UDMR pe aceeași lungime de undă cu el sau dacă Hunor își va menține punctul de vedere. Nu este clar dacă demersul va avea succes, însă contextul e mai favorabil decât în urmă cu câteva săptămâni. Problemele recente care au afectat imaginea unor miniștri susținuți de UDMR, anchetele și dezvăluirile din spațiul public, dar și noile punți diplomatice pe care Bucureștiul încearcă să le construiască în relația cu Budapesta condusă de Peter Magyar ar putea determina liderii Uniunii să privească mai pragmatic această variantă.

Un detaliu care merită privit cu mare atenție și nu a fost dezvăluit până acum: în vizita efectuată la Paris săptămâna aceasta, cu prilejul Zilei Naționale a Franței și al reuniunii Coaliției de Voință, Nicușor Dan a ales să fie însoțit de un singur consilier din echipa sa de la Cotroceni: Eugen Tomac.

Interpretat politic, mesajul transmis de președinte capătă, inevitabil, o mare însemnătate, fiind vorba despre un semnal discret transmis partidelor. De asemenea, nu poate fi exclusă nici ipoteza ca Nicușor Dan să fi testat la Paris varianta Eugen Tomac premier și să se fi întors de la Elysee cu o validare din partea lui Emmanuel Macron. În diplomație, de multe ori, cele mai importante mesaje nu sunt rostite la conferințele de presă, ci se transmit indirect prin oamenii alături de care te afișezi.

Un guvern cu puteri depline, validat prin votul Parlamentului, tot rămâne mai bun decât alte săptămâni suplimentare de interimat și incertitudine, mai ales când România are nevoie disperată de decizii clare și asumate pe PNRR și pe bugetul pentru anul viitor. Dacă o nouă nominalizare a lui Tomac va aduce, de data aceasta, și un acord politic solid, cu susținerea fermă a PSD și UDMR, atunci criza s-ar putea încheia. Rămâne de văzut cât au învățat politicienii din această lecție.