Continuă lucrările pe mini-trotuarul din Obor, cu umor de muncitor
Saga „trotuar Obor” continuă.
Se cheltuiesc în continuare bani și se asfaltează din nou ce s-a asfaltat vineri și a murit marți. Așa că s-a venit cu asfaltarea, cu alea-alea. Am coborât în grabă ca să surprind momentul marii asfaltări, dar atât am reușit: Cum a început totul. Scriam și eu liniștită știri despre București și pentru bucureșteni, așa cum ne știți (și pe această cale vă mulțumesc și vă mulțumim). Când încep să aud zbrrrr, bam, poc… zgomote de care nu vrea nimeni să le aibă la geam.
Ei, ce să vezi, domnule? Au venit să REASFALTEZE. Scuze că țip în online și vă crapă ochii în telefoane și laptopuri de capitale majuscule, dar oamenii chiar au venit să pună încă plus bucată asfalt. Incoerența textului se înțelege, căci e scris de un om care nu mai înțelege ce i se întâmplă în fața blocului și mai ales de trei ori.
Iar muncitorii spun că lucrează la cooperativa munca în zadar. „Doamnă, așa e normativa, eu nu înțeleg de ce mai lucrăm.” Sau „așa a zis să facem, așa facem, nu stăm la discuții.” OK, și dacă nu vi se pare în regulă cum și ce faceți, de ce mai faceți? „Păi ne dă afară, doamnă.”… (multe, multe puncte de suspensie ar trebui aici).
Eu m-am bucurat sincer pentru Săgeată. Cine a citit primele două episoade din saga „Trotuarul” știe cine e Săgeată. Pentru cine nu știe, e pisica blocului. Fiecare îi dă de mâncare, dar nimeni nu poate s-o prindă, așa că rămâne. Am stabilit, rămâne, se păstrează. Și la fiecare vizită la magazin iei un plic, nu contează de care, doar să iei ceva și pentru ea. Dar așa obraz să ai să îi iei nisipul cu care se obișnuise deja? Ăsta e mai mult decât „gest urât”, e mârșăvie de la Primărie…*ce pisică nesimțită și fără de responsabilitate pentru mediu. O fumat și o și aruncat pachetu’: Nu se face, buei, lăbuță ce ești tu patru lăbuțe:
Saga trotuarului nu are multe episoade și nici nu trebuie să vă abonați la ceva cu niște euroi.
