Președintele Nicușor Dan nu a numit niciun candidat pentru premier de 29 de zile

Președintele Nicușor Dan nu a desemnat un candidat pentru funcția de premier de 29 de zile

După desemnarea lui Eugen Tomac ca și candidat pentru funcția de prim-ministru pe 4 iunie 2026, retragerea candidaturii acestuia pe 14 iunie și numirea lui Adrian Veștea ca premier pe 23 iunie, președintele României, Nicușor Dan, a convocat consultări formale pe 23 iunie, cu scopul de a desemna un nou premier.

Conform Constituției, articolul 103, președintele este obligat să desemneze, după consultări, un candidat pentru funcția de premier.

„Art. 103 – Învestitura” stipulează următoarele: „(1) Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. (2) Candidatul pentru funcția de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului și a întregii liste a Guvernului. (3) Programul și lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorității deputaților și senatorilor.”

„Lipsa unui termen imperativ (…) nu poate fi interpretată în sensul tergiversării sine die a îndeplinirii acestei obligații constituționale”

Întârzierea de 29 de zile a președintelui în desemnarea unui candidat pentru funcția de premier a stârnit atenția juriștilor, având în vedere deciziile Curții Constituționale.

Adrian Toni Neacșu susține că nefinalizarea desemnării unui candidat pentru funcția de prim-ministru după 29 de zile de la consultările politice reprezintă „o gravă neîndeplinire a unei obligații constituționale de către Președintele României”.

Acesta afirmă că CCR trebuie să fie sesizată, „pentru că e singura autoritate care îl poate forța pe președinte să își îndeplinească obligația de a desemna un candidat, cum a mai făcut-o în trecut”.

Argumentația lui Neacșu este următoarea: „Art. 103 alin. (1) din Constituție stabilește că, în urma consultărilor, Președintele României DESEMNEAZĂ un candidat pentru funcția de prim-ministru”.

„Textul constituțional nu folosește formula „POATE DESEMNA”, ci instituie o obligație de a acționa, de a face ceva, de a decide. Deci consultările cu partidele politice trebuie să se finalizeze cu o desemnare de candidat, pentru că ele nu reprezintă doar un act formal de curtoazie, nu este un simplu schimb de opinii.”

„Nici inexistența unui termen expres în care Președintele trebuie să facă o desemnare nu schimbă natura obligatorie a acesteia, o spune expres chiar Curtea Constituțională (Decizia 504/2019): lipsa unui text în Legea fundamentală care să instituie un termen imperativ (…) nu poate fi interpretată în sensul tergiversării sine die a îndeplinirii acestei obligații constituționale.”

Mai mult, președintele „NU POATE PUNE CONDIȚII” pentru a face o desemnare, conform unei opinii a actualului președinte al CCR. „Faptul că în cadrul consultărilor unele formațiuni politice s-ar fi prezentat cu liste de potențiali susținători, în vreme ce alte formațiuni politice nu ar fi prezentat astfel de liste de susținători este lipsit de relevanță juridică, pe de o parte pentru că procedura prevăzută de art. 103 din Constituție NU PREVEDE o astfel de exigență, iar de cealaltă parte pentru că susținerea acordată unui candidat sau altuia SE PROBEAZĂ PRIN VOT ÎN PLENUL PARLAMENTULUI și nu prin declarații politice de intenții viitoare.” (Decizia 85/2020).

Astfel, după 29 de zile de la consultările politice din 23 iunie, lipsa desemnării unui candidat pentru funcția de prim-ministru reprezintă o omisiune constituțională gravă și sugerează că președintele României utilizează procedura de la art. 103 în scopuri contrare celor pentru care a fost instituită, respectiv formarea unui Guvern și soluționarea crizei guvernamentale.

Curtea Constituțională, sesizată cu un conflict juridic de natură constituțională, ar putea constata aceste aspecte și ar stabili obligația Președintelui de a proceda la desemnarea prevăzută expres de art. 103 alin. (1).

Obligația sesizării Curții Constituționale revine președintelui Camerei Deputaților, președintelui Senatului și președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, conform articolului 146.

Argumentele lui Nicușor Dan: „Nu vreau să facem un exercițiu gratuit”

Președintele Nicușor Dan a explicat că nu desemnează un nou prim-ministru deoarece nu există un nume capabil să adune o majoritate parlamentară stabilă pentru a susține un guvern cu puteri depline. El a subliniat că responsabilitatea găsirii unei soluții revine liderilor politici.

„Există dialog informal pe care eu îl am cu partidele, există dialog pe care partidele, liderii de partide, îl au între ei. Sunt pași foarte timizi de conciliere. În momentul de față, nu există un prim-ministru care să strângă majoritatea, și, atunci nu vreau să facem un exercițiu gratuit”, a declarat Nicușor Dan.

Ulterior, el a adăugat că, din perspectiva sa, nu este necesară organizarea de consultări formale, menționând că, deși acestea există, retorica folosită de partide limitează semnificativ spațiul de negociere. „Și aici din nou ne întoarcem la rolul social al politicianului, care este să aibă o disponibilitate la compromis pentru a găsi calea optimă”, a precizat el.

România se confruntă cu o criză politică profundă, având un Guvern cu puteri limitate și cu mandatele a șapte miniștri interimari expirate pe 10 iunie 2026, după ce Guvernul Ilie Bolojan a fost demis prin moțiune de cenzură pe 5 mai 2026.

Pe 5 mai 2026, Nicușor Dan a afirmat că România va avea un nou guvern „într-un termen rezonabil”.