Mihail Dan Dojană critică modul în care România și-a gestionat politica energetică în ultimii ani și pune sub semnul întrebării unele dintre condiționalitățile asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență. Într-o intervenție publică, acesta susține că România a redus sau a închis capacități interne de producție într-un moment în care energia a devenit una dintre cele mai sensibile probleme economice ale țării.
În discursul său, Mihail Dan Dojană pornește de la ceea ce consideră un paradox al politicii energetice românești: pe de o parte, autoritățile vorbesc despre necesitatea securității energetice și despre presiunea exercitată de prețurile la energie, iar pe de altă parte, România a trecut în ultimii ani printr-un proces de restructurare a unor capacități tradiționale de producție.
„Urlăm că nu avem energie, dar au închis tot ce producea energie în România”, afirmă Dojană, sintetizând poziția sa critică față de deciziile luate în domeniu.
Dojană pune sub semnul întrebării strategia energetică a României
Intervenția aduce din nou în discuție una dintre cele mai importante teme economice ale ultimilor ani: capacitatea României de a produce suficientă energie pentru populație și industrie, la prețuri competitive și într-un mod predictibil.
România dispune de un mix energetic divers, care include hidroenergie, energie nucleară, gaze naturale, cărbune și, tot mai mult, surse regenerabile precum energia solară și eoliană.
Cu toate acestea, tranziția către un sistem energetic cu emisii mai reduse presupune schimbări importante în infrastructură, investiții de amploare și înlocuirea treptată a unor capacități vechi de producție.
Din perspectiva lui Mihail Dan Dojană, problema apare atunci când capacitățile existente sunt reduse înainte ca România să dispună de alternative suficiente pentru a garanta stabilitatea sistemului.
Mesajul său este că tranziția energetică nu ar trebui să afecteze capacitatea țării de a-și asigura necesarul de energie și competitivitatea economică.
Critici la adresa PNRR
Dojană leagă problema energetică și de angajamentele asumate de România prin PNRR.
Acesta formulează o critică mult mai dură și susține că mecanismul european de finanțare poate deveni, în anumite condiții, un instrument prin care asupra României este exercitată presiune pentru implementarea unor reforme.
„PNRR este un mijloc de șantaj asupra noastră, a românilor”, afirmă Mihail Dan Dojană în intervenția sa, calificând mecanismul drept o formă de „presiune politico-economică”.
Afirmația reprezintă poziția politică exprimată de Dojană și trebuie privită în contextul unei dezbateri mai largi privind condiționalitățile asociate fondurilor europene.
PNRR funcționează pe baza unui sistem de jaloane și ținte: statele membre primesc tranșele de finanțare pe măsură ce demonstrează îndeplinirea reformelor și investițiilor negociate anterior cu Comisia Europeană.
Susținătorii mecanismului consideră că aceste condiții sunt necesare pentru ca fondurile europene să fie legate de rezultate concrete. Criticii susțin însă că anumite angajamente pot limita marja de decizie a statelor în domenii strategice.
Energia, una dintre marile mize ale economiei românești
Dincolo de disputa politică privind PNRR, problema energiei are implicații directe pentru economie.
Prețul energiei influențează atât facturile gospodăriilor, cât și costurile companiilor românești. Industria, transporturile, agricultura și serviciile sunt afectate direct de evoluția costurilor cu electricitatea și gazele.
O energie mai scumpă se poate reflecta ulterior în prețurile produselor și serviciilor, reducând competitivitatea companiilor și puterea de cumpărare a populației.
Tocmai de aceea, discuția privind viitorul sistemului energetic românesc nu se rezumă doar la alegerea între surse convenționale și regenerabile.
România trebuie să găsească un echilibru între reducerea emisiilor, modernizarea infrastructurii, dezvoltarea unor noi capacități de producție și menținerea unui nivel suficient de securitate energetică.
Câtă energie trebuie să producă România în interiorul țării?
Intervenția lui Mihail Dan Dojană ridică și problema independenței energetice.
Într-un context european în care securitatea energetică a devenit o temă strategică, capacitatea unei țări de a-și acoperi cât mai mult din consum din producția proprie poate avea atât o miză economică, cât și una de securitate.
Pentru România, provocarea este cu atât mai importantă cu cât țara dispune de resurse și de mai multe tipuri de capacități de producție.
Dezbaterea nu este, așadar, doar despre închiderea sau păstrarea unor unități existente, ci despre ritmul în care acestea sunt înlocuite și despre capacitatea noilor investiții de a furniza energie suficientă și predictibilă.
O dezbatere care va continua
Declarațiile lui Mihail Dan Dojană se înscriu într-o dezbatere tot mai amplă despre modul în care România trebuie să își definească politica energetică și relația dintre obiectivele europene și prioritățile economice interne.
Pe de o parte, România are acces prin PNRR și alte programe europene la fonduri importante pentru modernizarea infrastructurii și accelerarea tranziției energetice.
Pe de altă parte, orice schimbare majoră în sistem trebuie gestionată astfel încât să nu genereze vulnerabilități în aprovizionarea cu energie sau costuri dificil de suportat pentru populație și mediul de afaceri.
În final, întrebarea rămâne una esențială: cum poate România să modernizeze sistemul energetic și să își respecte angajamentele europene fără să își diminueze securitatea energetică și competitivitatea economică?
Declarațiile lui Mihail Dan Dojană readuc această temă în centrul discuției publice și pun accentul pe necesitatea unei strategii energetice pe termen lung, în care investițiile, producția internă și interesele economice ale României să fie analizate împreună.
