Herăstrău golit de apă, sute de kilograme de pește scoase din mâl
În imagini se văd câțiva oameni în cizme de cauciuc și salopete. Stau în apa joasă a Lacului Herăstrău și trag plasa.
În bărci de plastic, peștele se adună grămadă – sute de kilograme de crap, unul peste altul, atâta cât să nu se mai vadă fundul bărcii. Lacul, pe care Primăria Capitalei tocmai îl golește, e deja scăzut cu peste un metru. Imaginile au fost publicate de Primăria Capitalei, pe Facebook, dar la creditul foto este al celor de la „Vânătorii de comori”.
Primăria Capitalei a preluat materialul și a postat propria reacție. Care începe cu o dezicere, cu semn de exclamare: „Acțiunea nu ne aparține!”. Peștii, explică municipalitatea, sunt scoși de angajații firmei Number One, care are Lacul Herăstrău în concesiune pentru piscicultură „încă din anul 2000”. Firma îi bagă în lac, îi crește, apoi îi scoate ca să-i vândă. Restul, ne asigură PMB, „vor ajunge natural în Lacul Floreasca”, pe măsură ce apa se scurge.
Apoi, în aceeași postare, Primăria își face singură ancheta. „ALPAB primește anual, atenție!!!, doar 10.000 de dolari, la cursul valutar, adică 833 de dolari pe lună”, scrie chiar PMB, adăugând „258.328 lei cotă din profit”. Contractul inițial, mai precizează municipalitatea, a fost încheiat pe 25 de ani, dar adiționat de două ori pe mandatul fostului primar Sorin Oprescu, „astfel că este valabil până în 2036”.
Așadar, pe pagina ei oficială, administrația actuală a scris un text care sună mai degrabă a plângere depusă împotriva propriei moșteniri. Sau, mai putem spune că, primăria e cetățeanul indignat.
În comentarii, oamenii au făcut socoteala. Dacă Primăria a deschis subiectul, bucureștenii l-au dus până la capăt. Sub postare, Misu a întocmit pe loc un mic studiu de fezabilitate: pornind de la suprafața lacului și de la un preț de piață de 20-32 de lei kilogramul, ajunge la o valoare a peștelui care, scrie el, ar putea trece de un milion de Euro. Și încheie cu întrebarea „pe cine păcălim?”.
Alții au căutat numele din spate. La întrebarea cine deține firma Number One, Oana a răspuns, în comentarii, că ar fi vorba despre Bogdan Dumitru Dragomir, fiul lui Mitică de la Ligă, și că ar viza exploatarea piscicolă a lacurilor Herăstrău și Băneasa.
Marius a pus întrebarea pe care mulți o gândesc, dar puțini o scriu: „Dar cine mănâncă pește din mizeria aia?”. Iulian a întrebat dacă tot firma care încasează peștele nu e cumva obligată și să curețe lacul de mortăciuni. Iar răspunsul a venit chiar de la Primărie: în 2020, ALPAB ar fi dat firma în judecată fiindcă nu strânsese peștii și scoicile moarte, ar fi câștigat procesul, iar societatea ar fi achitat 180.730 de lei.
Și, inevitabil, întrebarea directă. „Ați reziliat contractul?”, a scris Sorin. Răspunsul oficial al PMB: „pe perioada lucrărilor, societatea nu-și mai poate derula contractul.” Nu l-am reziliat. Doar „nu și-l poate derula” – cât timp lacul e sec. Ar fi și puțin cam dificil să înoate peștii într-un lac fără lac.
Ceea ce se știe despre contract. Cifra de 833 de dolari pe lună nu e o invenție. Presa a documentat de ani buni structura: potrivit unei investigații HotNews despre „stăpânii lacurilor”, lacurile Herăstrău și Băneasa au fost date în exploatare firmei Number One pentru pescuit sportiv și industrial, în schimbul a 10.000 de dolari pe an. Pentru toate cele opt lacuri ale Capitalei la un loc, municipalitatea a încasat în 2021 mai puțin de 100.000 de euro pe lac, cam cât chiria unei garsoniere.
Potrivit datelor publice citate de presă, Number One aparține familiei lui Dumitru „Mitică de la Ligă” Dragomir, fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal și fost deputat. Contactat recent de presă, Dragomir a spus că nu l-a anunțat nimeni despre lucrări, că ține lacurile curate de braconieri și că, în peste trei decenii, nu s-ar fi ales cu profit din ele.
Lacul Herăstrău rămâne gol aproximativ 13 luni. Atât cât țin lucrările de consolidare a malurilor, Herăstrăul rămâne gol. Deci secat și vara viitoare, decizie deja criticată de specialiștii de mediu. Bilanțul până la această oră: un lac golit, un parc fără luciu de apă până în 2027, bărci pline cu sute de kilograme de pește scos cu plasa, 833 de dolari pe lună la bugetul orașului și un contract care, indiferent de cizme, de bărci și de semnele de exclamare, rămâne valabil până în 2036. Vânătorii de comori și-au găsit, în fond, comoara. Restul ne uităm.
