După clădiri vechi
Nu o dată, băgîndu-ne prin spatele blocurilor construite în ansamblurile stradale proiectate începînd cu sfîrșitul anilor ’50, ne uimește meschinăria spațiilor.
Nici un pic de aer, curticele minuscule, ganguri greu practicabile, alei care se-nfundă chiar și pentru pieton, clădiri lipite.
Sigur: cauza e că pentru blocurile ridicate atunci la marile bulevarde s-a demolat cît mai puțin – ceea ce, față de sistematizarea din ultimii ani ai ceaușismului, e lăudabil.
Nu putem ignora că nici față de abordarea interbelică nu era vreo schimbare: accesibilitatea dosurilor frumoaselor imobile edificate în epocă nu era vreun sănătos exemplu de urbanism!
De aceea, cînd pașii ne duc prin spatele blocurilor construite-n anii ’60, ne frapează blocurile fără lumină, străzile transformate-n potecuțe…
Sau chiar interesantele artificii pentru a păstra imobile sănătoase – precum celebra fațadă falsă care întregește frontul din fața Sălii Palatului.
… dar mai ales o modificare a tramei inițiale: pentru contrucția impresionantelor aliniamente de blocuri care au preschimbat locuri precum Grivița, 1 Mai, Ștefan cel Mare, Magistrala, Pieptănari, Gara de Nord, Piața Romană s-au „astupat” nenumărate străzi de corespondență.
