Comunitatea românească din Spania scade după două decenii de migrație

Scăderea comunității românești din Spania după două decenii de migrație

Numărul rezidenților cu cetățenie română a scăzut cu aproape o treime față de momentul de maxim.

Crizele economice, dificultatea găsirii unei locuințe și schimbările produse în România au transformat o destinație considerată cândva definitivă într-un punct de plecare sau de tranzit.

La începutul anilor 2000, Spania reprezenta pentru sute de mii de români promisiunea unei vieți mai stabile. Economia avea nevoie de muncitori, construcțiile se extindeau, iar diferența dintre veniturile celor două țări putea schimba radical situația unei familii.

Două decenii mai târziu, direcția deplasărilor nu mai este aceeași. Comunitatea românească rămâne una dintre cele mai numeroase din Spania, dar dimensiunea ei se reduce constant.

Datele definitive arată că numărul rezidenților cu cetățenie română a coborât de la peste 897.000, în momentul de maxim atins în 2012, la aproximativ 609.000 la începutul anului 2025. Scăderea este de aproape 32%. Informațiile provizorii disponibile pentru perioada următoare indică o nouă reducere, de aproximativ 30.000 de persoane, până în primăvara acestui an.

Cifrele descriu o schimbare importantă, dar nu permit concluzia simplă că toate aceste persoane au plecat din Spania. Statisticile realizate în funcție de cetățenie nu îi mai includ în aceeași categorie pe cei care au dobândit cetățenia spaniolă. În același timp, ele reunesc efectele emigrării, întoarcerii în România, mutării în alte state și schimbărilor demografice.

Chiar și cu această precizare, tendința este vizibilă. O parte dintre românii care au sosit în perioada de expansiune economică au început să plece după criza financiară izbucnită în 2008. Prăbușirea sectorului construcțiilor a afectat direct una dintre principalele surse de locuri de muncă pentru imigranții veniți din Europa de Est.

Pandemia a produs un al doilea șoc. Economia spaniolă, dependentă într-o măsură importantă de turism și servicii, a înregistrat una dintre cele mai severe contracții din Europa. Pentru numeroase familii, dispariția veniturilor a transformat o situație deja fragilă într-un motiv de plecare.

Accesul la locuință a devenit între timp una dintre principalele probleme. Creșterea chiriilor, dificultatea obținerii unui credit și costul ridicat al proprietăților au redus avantajul economic al rămânerii în Spania. Un salariu mai mare decât cel din România nu mai înseamnă neapărat și o viață mai sigură atunci când o parte tot mai importantă a venitului este consumată de locuință.

În același timp, România nu mai este țara din care au plecat primii migranți ai anilor 2000. Salariile au crescut, accesul la servicii și la unele forme de sprijin social s-a îmbunătățit, iar economiile strânse în străinătate le-au permis unora să cumpere o locuință sau să înceapă o afacere.

Întoarcerea nu este însă întotdeauna definitivă și nici lipsită de dificultăți. Copiii născuți sau crescuți în Spania trebuie să se adapteze unui alt sistem școlar, unei alte forme de utilizare a limbii române și unor coduri sociale pe care uneori nu le cunosc. Părinții își reconstruiesc carierele, iar familiile rămân adesea împărțite între cele două țări.

Pentru mulți, plecarea din Spania nu înseamnă nici revenirea în România. O parte se îndreaptă spre state din nordul și vestul Europei, unde veniturile și formele de sprijin familial sunt mai atractive. Migrația românească a devenit astfel mai mobilă și mai puțin legată de o singură destinație.

Reducerea comunității poate avea consecințe și pentru economia spaniolă. Românii lucrează în construcții, agricultură, transporturi, servicii și activități independente, domenii în care găsirea forței de muncă reprezintă deja o problemă. Datele disponibile nu permit însă calcularea exactă a impactului economic produs de plecări.

Nu este vorba despre un exod apărut peste noapte, ci despre un proces început în urmă cu mai bine de un deceniu. Spania continuă să atragă populație străină și să înregistreze recorduri demografice, dar profilul noilor veniți s-a schimbat. Comunitățile care au susținut primul mare val de imigrație se stabilizează sau se reduc, în timp ce altele cresc rapid.

Povestea românilor din Spania nu mai este doar cea a plecării dintr-o țară săracă spre una mai prosperă. Este povestea unor oameni care compară permanent salariile cu prețul locuinței, siguranța profesională cu apropierea de familie și oportunitățile economice cu sentimentul de apartenență.

După două decenii, migrația nu mai are un singur sens. Pentru tot mai mulți, Spania nu mai reprezintă destinația finală, iar România nu mai este doar locul din care au plecat.