Cât costă, de fapt, „salvarea” de la Fitch pentru români?
România a evitat la limită retrogradarea în categoria „junk” – Fitch a menținut ratingul la BBB-, cu perspectivă negativă.
La Palatul Victoria, s-a respirat ușurat, iar la Cotroceni s-a vorbit despre stabilitate. Dar nimeni nu a pus, public, întrebarea care contează cu adevărat: cât ne costă, de fapt, această decizie? Pentru că un rating menținut, cu perspectivă negativă, nu este o victorie, ci o amânare. Iar amânările, în finanțe, se plătesc întotdeauna cu dobândă.
Văzând declarațiile oficiale, ai impresia că marile piețe financiare validează politica economică promovată de Guvernul Bolojan. Numai că, în lumea finanțelor, asemenea momente nu sunt niciodată prilej de sărbătoare. De ce? Pentru că nimeni nu oferă răgazuri din generozitate și nimeni nu amână o decizie fără să aștepte ceva în schimb.
Dacă România nu a fost trimisă „astăzi” în categoria economiilor nerecomandate investițiilor, înseamnă că doar a primit încă puțin timp pentru a demonstra de ce este capabilă.
Fitch a confirmat ratingul, dar a lăsat perspectiva negativă neschimbată – iată semnul clar că agenția rămâne în gardă, nicidecum liniștită. Păi, nici n-avea cum altfel, în fața realității: datoria publică a României este proiectată să urce la 64,5% din PIB până în 2028, iar dependența de finanțare externă rămâne ridicată. O fi scăzut deficitul bugetar la 2% din PIB în primul semestru din 2026 (față de 3,64% în aceeași perioadă a anului trecut), cum se laudă liberalii lui Nazare, dar acest „succes” a fost obținut prin măsuri de austeritate pe care populația le resimte, deja, direct în buzunar.
Acum, căutați răspunsuri la următoarele întrebări și veți vedea cât de tare dor. Cine plătește, concret, pentru acest termen suplimentar? Va suporta nota de plată Guvernul? Vor renunța politicienii la privilegiile lor? Vor tăia din aparatul bugetar supradimensionat, din sinecuri, din cheltuielile inutile și din contractele umflate cu bani publici? Sau, ca de fiecare dată în 25 de ani, costul va fi transferat cetățenilor, prin taxe mai mari, facturi mai scumpe și o putere de cumpărare tot mai mică?
Guvernul Bolojan a tratat anunțul Fitch ca pe o victorie definitivă, dar noul USR 2.0 (Bolojan&Fritz Team) s-a grăbit, căci doar a obținut o amânare a verdictului. Nimeni, în lumea finanțelor, nu oferă amânări gratuite. De fiecare dată când nu primești retrogradarea înseamnă că ai câteva luni să arăți că meriți, cu adevărat, încrederea acordată.
Președintele Nicușor Dan a salutat public raportul Fitch, vorbind despre „stabilitate financiară” și un „acord politic” pentru păstrarea traiectoriei fiscale. Mai mult, liderul de la Cotroceni vrea trecerea la moneda euro. A recunoscut, e drept, că puterea de cumpărare a scăzut și că incertitudinea persistă, dar le-a cerut românilor „echilibru” în felul în care privesc momentul.
Numai că echilibrul e mai greu de găsit la coada de la casă de marcat decât la un pupitru de presă. Chiar agenția Fitch a remarcat „o oarecare îngrijorare” legată de situația politică din România; în termeni mai puțin protocolari, această formulare diplomatică înseamnă lipsă de predictibilitate. Să vorbești despre trecerea la euro când tu conduci un stat cu inflație de peste 10%, ai un guvern interimar și deficitul e încă departe de ținta sustenabilă înseamnă fie că bați câmpii aiurea… fie că îți bați joc de români.
Discursul soporific al lui Nicușor Dan contrastează puternic cu realitatea, iar matematica cifrelor din portofelele românilor pare o altă limbă, necunoscută de președinte.
Înainte să deschidă gura, poate că Nicușor ar fi fost bine să dea o fugă până în Bulgaria, că tot îi plăcea să se bălăcească în piscinele vecinilor. Vecinii de la sud de Dunăre au trecut la euro la începutul anului, dar tranziția către moneda unică a produs haos în economie: prețurile au explodat, dar salariile au scăzut, puterea de cumpărare este la pământ, iar deficitul, major. E bine așa? Ne dorim și noi asta în România?
Hai, mai bine, să vedem prețul real al acestei „stabilități” cu care se laudă USR! În weekend, prețurile carburanților au luat-o razna, cunoscând un nou val de creșteri chiar din prima zi a lunii august: benzina standard a ajuns la 9,41 lei/litru la Petrom și 9,47 lei/litru la OMV, iar motorina a depășit pragul de 10,50 lei/litru la ambele stații (chiar 10,68 lei/litru la Lukoil). Și, să ne amintim că nu vorbim despre o scumpire izolată – e a doua sau a treia majorare succesivă în doar câteva zile!
În paralel, piața furnizorilor de energie s-a aglomerat brusc cu jucători noi, apăruți parcă peste noapte. Acest fenomen apărut în perioade de secetă prelungită și presiune pe importuri reprezintă un teren fertil pentru majorări de facturi.
Iată de ce trebuie să traducem corect anunțul Fitch – România nu a fost „salvată”, ci a primit un credit condiționat cu termen de plată. Din păcate, dobândă nu o vor plăti miniștrii, la Bruxelles, ci oamenii de rând care au autoturisme personale, care plătesc facturi la energie, cetățenii care văd cum le scade, lună de lună, puterea de cumpărare.
