Lia Savonea obține o decizie unanimă la CCR privind modificarea Codului de Procedură Penală
Curtea Constituțională a decis că dispozițiile art. I pct. 2, pct. 3, pct. 45 [referitoare la art. 343 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală] și pct. 50 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție.
Aceste prevederi au fost criticate de instanța supremă (prin sesizarea Secțiilor Unite) înainte de promulgarea legii, deoarece ar afecta coerența procedurii penale, drepturile procesuale ale părților și regulile privind judecata în camera preliminară.
Sesizarea a fost formulată de ÎCCJ pe 22 mai 2026, după ce proiectul de lege inițiat de 43 de deputați și senatori din toate partidele politice a fost adoptat de Parlament.
Argumente
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a constatat următoarele:
- Reglementarea competenței judecătorului de cameră preliminară de a dispune reunirea și disjungerea cauzelor este în dezacord cu natura procedurii camerei preliminare, creând o incoerență legislativă incompatibilă cu standardele de calitate a legii.
- Dispozițiile care transferă obligația organelor judiciare de a aduce la cunoștință participanților la proces termenele de judecată constituie o încălcare a drepturilor fundamentale prevăzute de Constituție.
- Normele care prevăd acordarea termenului în continuare fără a preciza procedura concretă pentru participanți contravin principiului legalității procesului penal.
- Soluția legislativă care asociază încheierile judecătorului de cameră preliminară cu principiul autorității de lucru judecat încalcă standardele de calitate a legii procesual penale, deoarece aceste încheieri nu soluționează fondul cauzei penale.
- Reglementarea efectelor specifice autorității de lucru judecat ar duce la imposibilitatea invocării cauzelor de nulitate absolută, încălcând astfel drepturile fundamentale prevăzute de Constituție.
Decizia CCR este definitivă și general obligatorie.
