b>j)΄!Pԫ&;"kB޶}pSVT(wę!j x;-m@JnQ+պכ7MajfJͱ4jѲ撆RxZMz7vIW/dٞТזcZM~ji ߒsQzԠDW3Den"M+/B:-uIJ7j委9p='mANޭ=/B:-n&nUfqxZM~c Ϲ+,&ᾺܢF[(1*" ϒ"Jԧ<;b" "jܢF[x ,!q қ*]/؝27SMcs"ޭDQ/应ܢF_! :s" 7`F+SVTn"IJnQ/应B 4 wD"IJ׭-`S9DrjiEJ߅gJ应矁[xZM~n"IB؃!'Тѕ+(mIKʭ/|ϐܢF[xZMzG %嬩/c[[ Vacanță în București pe Dâmbovița: cum ar fi vara cu șapte proiecte propuse - Kilometrul 0

Vacanță în București pe Dâmbovița: cum ar fi vara cu șapte proiecte propuse

Kilometrul 0

Vacanță în București pe Dâmbovița: cum ar fi vara cu șapte proiecte propuse

Într-o zi de iulie, în care nu se întâmpla chiar nimic, cel mai ambițios plan de regenerare urbană din București a apărut pe Reddit.

Un bucureștean a publicat pe r/bucurești un plan de reamenajare a Dâmboviței. Nu o petiție, nu o postare de nervi. Un plan. Cu argument de bază: „am văzut că în Paris oamenii înoată în Sena.” Cu soluție tehnică – o stație de filtrare în amonte, în zona Ciurel – și cu o listă de beneficii care ar fi făcut invidios orice birou de urbanism.

Argumentul omului este imbatabil prin simplitatea lui. Dâmbovița, spune el, e un râu mult mai mic și mai ușor de amenajat decât Sena. Dacă s-ar curăța apa și s-ar amenaja malurile, s-ar putea înota vara. Avantajele, în varianta lui: Înoți în aer liber, nu într-o piscină cu aer închis; Înoți kilometri întregi, nu te întorci pe același culoar de zeci de ori; E loc pentru toți; Traversează orașul prin mijloc, deci e accesibilă din multe cartiere; Fără abonamente scumpe; Mergi când vrei, nu ești condiționat de programul bazinului; Și, în încheiere, argumentul care închide orice dezbatere: mai sănătos decât mersul la sală.

Să presupunem, pentru un moment, că planul s-ar aplica. În viața asta. În universul ăsta. În București, România. Și nu într-un viitor extrem de îndepărtat pe o planetă foarte, foarte, foarte îndepărtată. Să ne imaginăm că cineva important chiar ar citi proiectul, l-ar vota și l-ar trimite mai departe. La secțiunea – de aplicat urgent, de exemplu. Cum ar arăta o zi de vacanță în oraș?

Publicitate
Ad Image

Dimineața: înot în loc de trafic. Ieși dimineața din bloc cu prosopul pe umăr. În costum de baie și în șlapi. Nu iei mașina. Te duci pe jos la mal, fiindcă cartierul tău e traversat de râu, ca toate celelalte. Cobori câteva trepte până la apă, într-un loc unde adâncimea este sigură, și intri. Înoți în linie dreaptă, prin mijlocul orașului, pe lângă bucureșteni care fac același lucru fără să plătească abonament.

La prânz, pe mal: o bere rece și o întrebare. La prânz te așezi pe mal, la umbră. Comanzi o bere rece, o bulă sau un cappuccino. Meditezi. Visez sau ăsta e orașul meu? Seara te întorci. Mergi când vrei, nu ești condiționat de programul bazinului.

Traseul lung, pentru cine nu e David Popovici. Dacă vrei o iei înot de la Lacul Morii până spre Vitan și Văcărești. Dar dacă nu ești David Popovici, te poți opri la umbra copacilor de la Izvor. Sau mai încolo, la Unirii, unde bei ceva rece privind apa cristalină. Și apoi îți vine un gând care schimbă tot. Dacă putem ieși din bloc și lua metroul sau mașina personală, de ce n-am putea ieși din bloc și lua o barcă? Gândul care schimbă tot: și dacă am lua barca?

Dâmbovița amenajată ar fi o soluție excelentă și când nu e vacanță. Că doar milionarii sunt în vacanță câte săptămâni vor în fiecare vară. Așadar, tu poți să cobori din apartament, cu laptopul în brațe și prânzul în geantă și să te urci într-o barcă electrică de cartier. Un fel de ia-mă nene pe apă. Sau într-o hidrobicicletă. Ori să chemi un Uber pe apă. Și brusc nu mai e orașul pe care îl traversezi cu nervi, în ore. Ci Bucureștiul prin mijlocul căruia aluneci încet. Și totalmente calm și liniștit.

Dar poate că adevărata autostradă a Bucureștiului nu a fost niciodată asfaltul. A stat tot timpul sub ochii noștri. O panglică de apă împuțită pe care am privit-o zeci de ani fără să ne întrebăm dacă poate duce oameni, nu doar amintiri.

E o descriere care sună a SF. Partea interesantă e că jumătate din ea a fost deja proiectată de arhitecți. Cu premii. Acum opt luni.

În toamna lui 2025, Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, împreună cu Ordinul Arhitecților din România, a organizat concursul internațional „Dâmbovița 2035” – coridor verde-albastru. Cursul râului prin oraș, aproximativ 30 de kilometri de la Lacul Morii la Vitan–Popești-Leordeni, a fost împărțit în șase zone. Au fost analizate 29 de proiecte. Șase au fost premiate, cu câte 3.000 de Euro fiecare.

Juriul a fost condus de Peter Bishop, urbanist englez, fost director de design al Londrei și profesor la Bartlett School of Architecture, alături de peisagistul olandez Victor Dijkshoorn și de francezul Rémy David, responsabil de misiunea Loire în cadrul Nantes Métropole.

Iată ce a fost premiat, zonă cu zonă. Fără să voteze nimeni pe Reddit. Zona 1 – Chiajna–Lacul Morii, „Restart Nature”; Zona 2 – Pod Ciurel, „Urban Infrastructure”; Zona 3 – CET Grozăvești–Grădina Botanică, „Peisaj Deschis”; Zona 4 – Timpuri Noi, „RGB – The Red, The Green, The Blue”; Zona 5 – Delta Văcărești, „Dâmbovița 2035 SML”; Zona 6 – Vitan–Popești-Leordeni, „Sponge City Initiative”.

Peter Bishop a declarat că implementarea acestor proiecte ar trebui să înceapă cu unul singur, care să servească drept exemplu pentru restul. El a menționat că Londra lucrează la malurile Tamisei de aproape 80 de ani și încă nu a terminat, subliniind că „progresele mici, dar constante, schimbă orașele.”

Deocamdată, plaja rămâne la nivel de PDF. Trebuie spus limpede, ca să nu-și facă nimeni bagajul de plajă: niciunul dintre cele șase proiecte nu e finanțat și niciunul nu e în construcție. Sunt propuneri, premiate într-un concurs de idei, pe care organizatorii speră ca administrația să le preia și să le finanțeze. De opt luni, atât.

Regretatul Ivan Patzaichin, al cărui nume îl poartă asociația organizatoare, spunea că Dâmbovița e „un imens plămân, o resursă de aer oxigenat”, și că visul lui era s-o redea oamenilor. Până una-alta, ea rămâne un canal betonat, oamenii tot nu înoată în ea, iar cel mai apropiat de a fi redată cuiva e un utilizator anonim care, într-o zi de iulie, a scris un plan bun și l-a lăsat pe internet. Vacanța în oraș există, deci. Deocamdată, doar la condițional.

Distribuie acest articol
Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *