Frații Mureșan și investiția de sute de milioane de euro la SMR Doicești

„`html

Frații Mureșan și investiția de sute de milioane de euro la SMR Doicești

O notă informativă explozivă aruncă în aer cel mai lăudat proiect energetic al ultimului deceniu: centrala cu reactoare nucleare modulare mici (SMR) de la Doicești. Ceea ce oficialii de la București prezintă, sub umbrela parteneriatelor strategice, drept o revoluție tehnologică și o garanție a independenței energetice, ascunde de fapt o asimetrie financiară halucinantă.

Este o schemă clasică în care compania de stat Nuclearelectrica își asumă 100% din riscul financiar al unui proiect experimental de sute de milioane de euro, în timp ce partenerul privat – grupul E-INFRA, controlat de Teofil și Simion Mureșan – și-a asigurat 50% din acționariat venind la masă doar cu un teren cumpărat ieftin și reevaluat astronomic peste noapte.

Am disecat nota informativă primită pe surse, afirmație cu afirmație, și am confruntat-o cu datele oficiale, rapoartele financiare și istoricul deciziilor politice. Rezultatul este anatomia unui jaf corporativ mascat de securiști ordinari care nu știu decât să jefuiască România.

Nota informativă și „miracolul” multiplicării imobiliare de la Doicești, documentul primit la redacție, lovește direct la temelia asocierii dintre stat și privat: „Frații Mureșan au cumpărat o centrală termică veche la Doicești, închisă, cu 4 mil euro. […] Au creat o companie Ropower, s-au asociat jumătate-jumătate cu frații Mureșan de la Cluj, care au venit cu terenul evaluat la 20 de mil, unde au plătit 4”.

Cum s-a ajuns aici? Platforma fostei centrale termice pe cărbune de la Doicești, județul Dâmbovița, a cărei infrastructură ajunsese să fie parțial demolată, a fost preluată de compania privată Nova Power & Gas, parte a conglomeratului clujean E-INFRA. Sursele din piața de energie indică faptul că acest activ abandonat a fost cumpărat „la bani de nimic”. Nota informativă estimează prețul la 4 milioane de euro; cert este că suma plătită inițial a fost infimă raportată la anvergura la care avea să fie conectat terenul.

Nu a trecut mult timp până când decidenții statului român au identificat subit acest teren drept locul ideal pentru a scrie istorie nucleară. După un studiu inițial parțial finanțat (1,2 milioane USD) de agenția americană USTDA la începutul anului 2021, în luna mai 2022 amplasamentul deținut de privați la Doicești a fost calificat drept candidat optim.

A urmat ingineria corporativă. În toamna lui 2022 se lansează oficial RoPower Nuclear SA, compania de proiect pentru dezvoltarea reactoarelor. Structura acționariatului? Egală: 50% Nuclearelectrica (stat) și 50% Nova Power & Gas (privat). Însă aici intervine „magia” financiară sesizată de sursa noastră.

Pentru a-și justifica jumătatea din această companie strategică, compania clujenilor a adus în asociere terenul, care a fost imediat reevaluat și acceptat la o valoare explodată. Rapoartele arată că valoarea la care s-a fixat acest activ strategic a ajuns la aproximativ 25 de milioane de euro.

Prin urmare, băieții deștepți din energie au cumpărat ieftin un teren industrial dezafectat și, în urma interesului brusc al statului, l-au revândut și valorificat în interiorul noii companii la prețuri uriașe.

Una dintre cele mai grave acuzații din nota informativă este legată de modul în care este susținut efortul investițional: „Nuclearelectrica vine cu toți banii […] iar studiile au fost declanșate după ce s-a făcut totul”.

Dacă o companie este deținută 50-50, regulile elementare de business dictează ca ambele părți să împartă echitabil presiunea financiară. Nu și în cazul RoPower Nuclear. Documentele financiare publice demonstrează o cedare totală a intereselor statului în favoarea partenerului privat.

Capitalul social propriu-zis al companiei mixte este infim, de doar 4 milioane de euro. Grosul finanțării, banii reali care susțin toată activitatea de până acum, vin tot de la compania națională. Nuclearelectrica finanțează proiectul RoPower sub formă de împrumuturi corporative.

Vorbind despre cifre astronomice pentru o simplă fază de pregătire, până în luna martie 2026, statul român investise deja în gaura neagră de la Doicești, direct sau sub forma acestor împrumuturi, uriașa sumă de aproximativ 204 milioane de euro.

Care sunt garanțiile pe care statul le are pentru acești bani? Împrumutul gigant este garantat doar parțial, fix prin ipotecă pe amplasamentul reevaluat la 25 de milioane de euro.

Cu alte cuvinte, Nuclearelectrica riscă sute de milioane de euro cash, în timp ce frații Mureșan privesc spectacolul relaxați de pe margine, expunând la risc doar un teren cumpărat cu mărunțiș.

Dacă mâine proiectul este oprit, statul român suportă direct o gaură de sute de milioane de lei, recuperând doar un câmp plin de betoane dezafectate. Acest mecanism confirmă acuzațiile apărute în spațiul public, conform cărora partenerii de la Nova Power pregătesc „marele tun”, în timp ce românii sunt pregătiți să plătească o energie la „triplu preț”.

Statul plătește studiile, statul acoperă cercetarea, statul ia împrumuturile, în timp ce privatul capitalizează jumătate din valoarea viitoare a proiectului.

Pentru a înțelege cum a putut statul român să accepte o asemenea poziție de inferioritate corporativă, trebuie să analizăm profilul partenerilor de la Nova Power & Gas. Compania este parte a holdingului E-INFRA, controlat de Teofil Mureșan, Simion Mureșan și Marian Pantazescu.

Acești magnați clujeni nu sunt antreprenori apăruți de nicăieri, ci fac parte din structura adâncă a afacerilor abonate la conexiunile cu statul. De altfel, prezența lui Marian Pantazescu în acționariat explică multe; acesta are un istoric relevant în administrația publică, fiind numit în trecut chiar șef al Poștei Române.

Această capacitate de a pendula între afaceri private gigantice și poziții cheie în statul român i-a transformat în jucători indispensabili.

Șmecherii de la NOVA au șpăguit clasa politică, iar decidenții de la Nuclearelectrica i-au umplut de bani. În spațiul public oficial, Teofil Mureșan preferă declarațiile poleite, descriind RoPower Nuclear drept „un model pentru alte proiecte viitoare în energie”, cu un accent pe „stabilitatea și agilitatea” companiei sale.

În realitate, modelul său de afaceri propus aici se traduce prin obținerea unui profit enorm fără riscuri aferente. Omul de afaceri Teofil Mureșan și-a întins antenele și în alte proiecte mamut ale statului.

El este implicat, de exemplu, în planurile pentru o linie de înaltă tensiune în curent continuu (HVDC) care ar urma să traverseze România, proiect în care partener de cursă lungă este tot compania