Europa se distanțează de America, USR susține implicarea României în război

Europa se îndepărtează de Statele Unite, USR promovează implicarea României în conflict

Summit-ul NATO de la Ankara ne-a adus confirmarea: Europa progresismului neomarxist, construită pe axa Londra-Paris-Bruxelles-Berlin, s-a rupt de America președintelui conservator Donald Trump.

România a fost azvârlită, cu arme și bagaje, în barca globaliștilor, noua direcție a țării noastre fiind stabilită de USR. Apropo de arme, ministrul de Externe, Oana Țoiu, a fost singurul politician venit în Turcia care a turnat gaz pe foc – „Există riscul ca soldații ruși să încerce să ajungă în Europa”.

Summit-ul a evidențiat o ruptură evidentă între Europa și Statele Unite. Trump a fost vizibil iritat să afle că Anglia și Germania intenționează să își dezvolte propria arhitectură de apărare, cu bani proprii, cu producători proprii, cu bănci proprii.

România de azi e condusă de oameni care au carnet și/sau rădăcini adânci în USR. Nicușor Dan, Radu Miruță și Oana Țoiu, adică delegația Bucureștiului în Turcia, au înscris România, cu semnătură și angajament financiar, în tabăra europenilor care vor ruptura.

Primul semnal a fost dat chiar în debutul summitului: 11 state NATO (și noi printre ele) au anunțat achiziția comună a avioanelor suedeze Saab GlobalEye, care vor înlocui flota americană Boeing E-3 folosită de Alianță din 1982 încoace. De acum încolo, misiunea strategică de supraveghere aeriană a „Bătrânului continent” nu va mai fi purtată de un producător american.

Al doilea semnal, mult mai grav, e unul de ordin financiar: România a devenit stat fondator al Băncii pentru Apărare, Securitate și Reziliență (DSRB) – o instituție financiară nouă, coordonată de Turcia și Ucraina, din care mai fac parte Canada, Belgia, Letonia, Luxemburg, Albania și Grecia. Banca urmează să mobilizeze aproape 135 de miliarde de dolari pentru finanțarea industriei europene de apărare, iar România va găzdui unul dintre birourile ei regionale.

Aceste angajamente vin într-un moment critic pentru România, care se confruntă cu un deficit bugetar mare și cu un guvern fără puteri depline. Al treilea semnal a fost dat de Londra: Marea Britanie, Franța, Germania și alte nouă state europene au anunțat un program de peste 50 de miliarde de dolari, derulat pe 10 ani, pentru dezvoltarea de arme de precizie cu rază lungă. „Arme dezvoltate fără implicarea Washingtonului”, a ținut să sublinieze Londra.

Trump a confirmat ruptura. Aflând din timă și înțelegând ce pun la cale „partenerii” europeni din NATO, Trump a confirmat ruptura de cum a ajuns la Ankara – președintele american s-a declarat „foarte dezamăgit”, i-a numit pe britanici, francezi, italieni și germani vinovați că nu au fost alături de America în războiul din Iran, și a amenințat cu retragerea trupelor din Europa.

Delegația României la Ankara nu a avut o atitudine neutră, echilibrată, nu a fost formată din diplomați de carieră fără culoare politică. În fruntea ei s-a aflat președintele Nicușor Dan, adică fondatorul USR. Au mai mers în Turcia ministrul de Externe, Oana Țoiu, și ministrul Apărării, Radu Miruță, ambii din același partid. Trei oameni cu aceeași filiație politică au semnat, în numele a 19 milioane de români, angajamente financiare și militare pe zeci de ani înainte.

Oana Țoiu s-a trezit vorbind la summit-ul NATO despre „riscul ca soldații ruși să încerce să ajungă în Europa”. Această formulare dramatică a avut un singur scop: să inducă panică în rândul oamenilor! Șocul celor prezenți a fost pe măsură, întrucât vorbele au fost rostite de șefa diplomației unei țări care are, deja, pe graniță un război activ.

Dincolo de toate aceste declarații sforăitoare rămân câteva întrebări simple, aduse de factura care va fi lăsată, mai devreme sau mai târziu, la ușa fiecărui plătitor de taxe din România: Cine plătește miliardele pe care România tocmai și le-a asumat prin DSRB, în plus față de SAFE, într-un moment în care bugetul e sugrumat de austeritate și pensiile se plătesc cu greu și au rămas la același nivel din 2024? Cine răspunde dacă retorica despre „soldați ruși care ajung în Europa” se dovedește contraproductivă diplomatic, ca să nu spunem că ne pune o țintă roșie pe spate? E normal ca o singură filiație politică – cea a progresiștilor din USR – să dețină, simultan, președinția, diplomația și apărarea țării, exact în momentul în care Europa se joacă cu focul?